Despre căsnicie..după 11 ani

După cum mă cunoașteți deja, am tendința să meditez cam des, mai ales în preajma zilelor importante trăite în cuib😅; de vreo lună mă tot gândesc la ce am învățat despre căsnicie și viața împreună a soților. Nu sunt expertă în acest domeniu, dar am trecut prin câteva experiențe care m-au adus la următoarele concluzii:

* Nimic nu se compara cu o căsnicie fericită; nicio vacanță, nicio casă, nicio mașină. Nimic nu dă pace ca un cămin liniștit, plin de iubire și bunătate. Aceasta vine de la Dumnezeu.

* E ușor să găsești un soț bun, dar o căsnicie fericită „se muncește” constant și continuu; găsești 5 lei pe jos, o ofertă la detergent sau o rochie care îți place. O căsnicie împlinitoare cere multă muncă, răbdare și înțelepciune. Nu-i ceva ce-ți cade de sus, n-o poți moșteni, nici cumpăra.

* Îngăduința este vitală pentru armonia din casă. Oricât de perfect ar fi soțul înainte de nuntă, afli imediat că de fapt e un om cu multe defecte și slăbiciuni, la fel ca tine. Dacă nu înveți repede să-l iubești așa cum e și vei încerca să-l schimbi după plăcerea ta, căminul nu va avea pace.

* Ca orice lucru bun, căsnicia fericită crește în timp, cu fiecare experiență trăită împreună, cu fiecare obstacol depășit. Ajungem să ne cunoaștem unul pe altul într-un mod profund și adevărat, mai ales în greu, în durere, în încercare, cu fiecare an care trece; înainte de nunta noastră, am fost întrebată :”crezi că vă cunoașteți?” Îndrăgostită și naivă, m-am supărat pe omul care mi-a pus întrebarea, dar după câțiva ani, mi-am dat seama că nu ne cunoșteam..cel puțin nu ca azi🙂

* Un soț poate reuși multe singur, dar dacă soția îl încurajează, va avea un curaj nebănuit în toate planurile sale. O soție sprijinită de dragostea soțului înflorește vizibil și încrederea în puterile ei se vede în bunăstarea familiei. Susținerea și încurajarea sunt ingrediente foarte importante în „rețeta” căsniciei fericite.

* Comunicarea constantă despre lucrurile mici sau profunde întreține dragostea vie; nu poți dezvolta relații puternice dacă dispare „setea” de cunoaștere a celuilalt; creștem, ne schimbăm, ne maturizăm vorbind, visând și râzând ÎMPREUNĂ.

* E greu să faci din căsnicie prioritatea nr. 1, mai ales când copii sunt mici. Oboseala, stresul și grijile lasă prea puțin loc de conversații profunde, de experiențe împreună, de momente de conectare. Trebuie multă muncă, dedicare și dorință de creștere împreună a ambilor soți.

* Romantismul nu trebuie să moară, iar nunta nu înseamnă sfârșitul curtării. Dimpotrivă, ea trebuie să continue, mai intens, toată viața. O floare, o îmbrățișare, un cuvânt de apreciere fac viața și căsnicia mai frumoase.

* Cei care „se iubesc ca la început” si nu-și cresc dragostea dincolo de acest stadiu nu ajung să trăiască profunzimea adusă în relație de timp. Cu fiecare an care trece, ne cunoaștem mai bine, ne modelăm unul după celălalt și ajungem să fim cu adevărat UNUL.

* În momentele grele din viață, sprijinul soțului / soției este cea mai mare încurajare. Sarcinile mele dificile au fost „examene” pentru relația noastră; ne-au fost testate dragostea, răbdarea, empatia, puterea de jertfire unul pentru celălalt și a amândurora pentru copii. De fiecare dată, ne-am regăsit mai puternici în dragostea noastră.

* Un țel comun, spre care năzuiesc și pentru care muncesc ambii soți este vital pentru o căsnicie împlinită. Poate fi o casă de construit, locuri de vizitat, o afacere sau orice altceva îi aduce pe amândoi în același loc, la stat împreună, vorbit mult și visat în doi. Mi se pare un lucru nespus de împlinitor!

Fără să fi planificat, am găsit 11 lecții..câte una pentru fiecare an împreună😀

IMG_8930

(noi doi, pe același drum din 2008)

În loc de încheiere:

Iubire, pentru tine mă voi ruga mereu
cu mâinile-mpletite deasupra pernei tale
ca paza cea tare să-ți pună Dumnezeu
să-ți ocrotească pașii de orice rău pe cale.

Iubire, pentru tine voi arde ne-ncetat
ca para cea mai albă căldura ta s-o țină
pe capul tău turna-ți-voi tot mirul meu curat
picioarele spăla-ți-voi cu lacrimi de lumină..

Iubire, după tine întind a mele mâini
ca strâns să te înlănțui să nu-mi mai pleci vreodată
din lacrimi să-ți dau apă, din imnuri să-ți dau pâini
să-mi crești tot mai înaltă, mai sfântă și-nzestrată.

Iubirea mea frumoasă din Unul Dumnezeu
mai scumpă-mi ești pe lume ca orișice comoară
a mea ești pe vecie, al tău pe veci sunt eu
– așa să ne-afle Domnul venind a doua oară!” (Traian Dorz)

Sursa foto: unsplash, arhiva personală

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos.

Citeste si: Întrebările voastre, răspunsurile mele Învățându-i pe copii: 4. Modestia Dacă soțul tău..

3 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s