Căminul meu, un colț de Rai săptămâna 2

„Zgomotul exterior și interior ne împiedică să fim prezenți și în contact cu noi înșine, cu Dumnezeu și cu semenii. În loc să trăim dinlăuntru în afară, trăim dinafară spre lăuntru. E momentul să proftăm de încetinirea ritmului, să ne îndreptam privirea spre interior şi să ne regasim, să facem linişte ca să auzim ce e acolo.
Săptămâna aceasta mă reîntorc la mine, să vorbesc mai puţin şi să ascult mai mult – pe mine, pe ceilalţi, pe Dumnezeu. Îmi fac timp pentru rugăciune, meditaţie, jurnal”

Am găsit poezia de mai jos într-o agendă mai veche şi mi s-a părut potrivită provocării de săptămâna aceasta:

„Cuvintele, pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte ce pogoară,
Cu sufletul tot mai adânc, m-am dus,
Pe treptele tăcerii, ca pe-o scară.

Ca-ntr-un cuprins de peșteră boltit,
M-am coborât în lumea nerostirii,
Și-n cutele de piatră i-am gătit,
Acolo-n fund, un ascunziș Iubirii.

Cuvintele pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte de tacere:
Adânc în mine, mai adânc m-am dus,
Acolo, unde orice vorbă piere.

De-acolo, din limanul necuprins,
Din lumea fără mal a nerostirii,
Pe treptele tăcerii s-au prelins|
Din ascunziș, luminile iubirii.” (Zorica Latcu)
Provocarea saptamanii
„Cumpără-ţi un caiet drăguţ, sau un jurnal, o agenda care să te inspire, şi scrie zilnic în el câte trei pagini. Nu conteaza ce, scrie tot ceea ce îţi trece prin cap, fără să te gândeşti prea mult.”

Îmi place să scriu de mână, să ţin jurnale, să copiez citate, poezii sau versete; e un act de liniştire, aşa că săptămîna aceasta am scris cu mare drag. E o bucurie să mă reîntorc la agende vechi şi să (re)descopăr hrană pentru suflet.