De câte ori nu ai auzit vreo remarcă de genul „Nu l-a învățat mama să..?” Sigur ai spus și tu de câteva ori, când ai văzut comportamente inadecvate la unul sau la altul. Educația de acasă (sau lipsa ei) se vede cel mai bine în afara ei, în public, în societate.
Uite câteva reguli de aur din cuib:
Salutăm! O acțiune atât de simplă, dar atât de ignorată de mulți adolescenți și chiar adulți! Mi se pare inacceptabil să intri într-o încăpere fără să spui „Bună ziua!”, să te întâlnești cu un cunoscut fără să îngâni măcar un „Bună!”, să treci pe scară, pe lângă vecini mut, ca și cum nu i-ai vedea. Nu-i semn de inteligență, deși unii cred că îngânfarea e wow!
Nu ne aruncăm pe mâncare, ca și cum nu am mai văzut niciodată! Nici acasă, nici în afara ei, nu tolerăm atitudinea de lup înfometat. În vizită la prieteni, la aniversări sau orice fel de întâlnire în jurul unei mese, le tot repet să se tempereze, să aibă răbdare. Primim destule remarci legate de mărimea familiei noastre și nu mai pot explica continuu că și acasă copiii sunt hrăniți zilnic, de mai multe ori, cu mâncare diversă, gătită, gustoasă, hrănitoare🫣.
Nu ne băgăm în discuție când părintele discută cu un alt adult! Completarea cu detalii a poveștii pe care eu o spun sau redarea ei mai fidelă, chiar contrazicerea mea de față cu alt adult – pe toate le eliminăm, cu mult stat de vorbă, explicat și povestit. Nici lor nu le-ar plăcea să fac astfel de lucruri cu prietenii lor (un argument care funcționează la maxim😉).
Ne comportăm potrivit locului în care suntem! La biserică stăm liniștiți, în parc alergăm; la muzeu privim exponatele, la piscină ne bălăcim. Biblioteca e loc unde vorbim în șoaptă, la teatru aplaudăm la sfârșit. Așteptăm răbdători la casa de marcat, în autobuz suntem civilizați. Nu zbierăm pe scara blocului, doar în pădure sau la meciurile de hockey🫣. Par lucruri atât de banale, dar realitatea din teren mi-a arătat de nenumărate ori că mulți copii nu au primit aceste lecții.
Folosim cuvintele magice „Te rog!”, „Mulțumesc!”, „Scuze de deranj!” Da, chiar și asta trebuie să-i învățăm pe copii. Când primesc un cadou, când au nevoie de ajutor, când cer informații la telefon sau teme colegilor – în fiecare zi exersăm între noi și practicăm totul acasă: „Te rog, ajută-mă la engleză!”, „Mulțumesc pentru că ai așezat masa!”, etc.
Lăsăm ordine în urma noastră! Înainte să plece la școala, fac ordine pe birou; dimineața își pun pijamalele la locul lor. După ce fac duș, lasă curat, nu mai spun de toaletă (mai ales în cazul băieților🫣). Principiul e simplu: pe unde trec, să nu lase „gunoi” de niciun fel. Aici mai avem de lucru, dar nu ne demoralizăm de micile accidente, nici nu obosim să le reamintim, să-i întoarcem la locul faptei, să urmărim cu ochi de vultur ce / cum fac (noi, adică eu, bineînțeles!😅).
Toate aceste reguli cer multă energie din partea noastră ca părinți, dar în timp se vor întoarce avantaje însutite pentru toți ai casei. Nu știu voi cum sunteți, dar când mi se spune „Cât bun simț are copilul dumneavoastră!”, îl iau ca pe un compliment suprem și ca o încurajare motivantă să continuăm!🙏
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol, vă invit să dați un like sau un share. Vă aștept și pe Instagram la cuibulancutei!
Cuibul Ancuței 