Îmi apare în feed pe Facebook un filmuleț cu o bătrânică cochetă, tare mondenă, îmbrăcată colorat, care răspunde la întrebarea „Vă pare rău că nu aveți copii?”
Cu zâmbetul larg, după 2 secunde de meditație, spune apăsat „Nu! Îmi pare tare bine că nu am făcut! Am avut timp să mă ocup de mine, am făcut ce am vrut, ce mi-a plăcut!”
Mi-a rămas în minte zâmbetul acesta și m-am tot gândit la ea. Dacă mi-ar sta în față, ce i-aș spune?! Ce exemplu să-i dau, ca să-mi susțin punctul meu de vedere, nu ca s-o conving pe ea, ci doar să-i ofer o altă perspectivă?!
E ca și cum eu m-aș întâlni cu un explorator experimentat, care a urcat pe Everest de multe ori și mă întreabă dacă regret că nu am urcat și eu. I-aș pune în față tot felul de motive (întemeiate, cred eu): echipamentul e scump, trebuie să fac sacrificii să strâng bani de bilet, trebuie să mă antrenez constant. Nu mai spun de escaladarea greoaie, cu multele pericole și (mai) multele reguli pe care trebuie să le urmez, de condițiile meteo instabile. S-ar putea să-mi fie frig, să-mi degere corpul, chiar să îngheț! Din start e periculos, riscant, de nefăcut!
Omul m-ar privi cu milă, înțelegându-mi grijile, dar mi-ar spune direct: „Da, ai dreptate! Dar când ajungi sus, în vârf de munte, uiți de toate! Vezi un răsărit ca nicăieri în altă parte! Ajungi la țintă transformat, fizic și sufletește, schimbat de toate încercările urcușului anevois și cobori alt om.. unul mai puternic, mai bun, mai empatic! Orice efort, orice greu, orice cheltuială va fi meritat din plin!”
Să povestești cum este viața de mamă unei femei care nu vrea copii, e risipă de timp. Dar noi, cele multe care trăim această minunată binecuvântare ȘTIM cât este de frumos și de greu, de provocator și împlinitor, în același timp! Sunt zile grele, obositoare, cu nesomn și griji, dar și zile cu atâta bucurie că-ți sare miocardul de la locul lui. Te uiți înaintea ta și vezi viață; știi că ai făcut bine când ai ales să aduci pe lume un pui de om.
Dumnezeu să binecuvinteze toate mamele cu putere, sănătate și încredințarea profundă că viața lor are sens, împlinire și frumusețe! El să ne dea curaj fiecăreia cu Everestul ei! (sau Evereștii, după caz..la mine numa’ 6😅)
Cu inima plină de emoția maternității,
Ancuța
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol, vă invit să dați un like sau un share. Vă aștept și pe Instagram la cuibulancutei!
Cuibul Ancuței 